Arunc cu struguri copţi, în tine
O faci şi tu până suntem foarte dulci,
Apoi fugim prin flori de soare
Albine se iau după noi
Gustă mustul care pe alocuri s-a cristalizat,
Fugim prin fânul auriu şi nu ne pierd
Chiar vin până acasă
Şi se scaldă în buchetele de flori de peste tot
Sunt proaspete, ţi le-am dăruit!
Să-mi dai tu sărutarea, să nu ţi-o cer...
Ne risipim în lume
Nu mai suntem ce-am fost
Ne adună iar gravitaţia ideii de perfecţiune
Şi-ajungem să fim un glob de lumină
Ce se ridică şi călăuzeşte
Alte suflete spre alte lumini.
Ne materializăm din nou, dar sclipim,
Te aşezi lângă pian
Şi-mi cânţi ce nu-mi imaginam s-aud
Cântecul focului, zgomot sublim
Urc pe instrument, să-l simt, să te privesc în ochi
Cânţi mult mai bine decât ştiam că poţi!
Faci totul mai frumos
Iubeşti sau chiar eşti iubirea?
Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro
RăspundețiȘtergerenice blog:)
RăspundețiȘtergeresalut, da ma poti adauga, imi face placere:P
RăspundețiȘtergeresi tu ai un blog fain. Iti spun un mic secret...ce am scris acolo e doar literatura:)) e fictiva, imagintia mea o ia putin razna uneori, intru-un mod mai placut.
si eu am sa te urmaresc
RăspundețiȘtergeree bun curajul in mom ca alea. eu daia am scris ce am scris...pt ca are totusi la baza o intamplare care a inghetata unde nu trebyia datorita lipsei de curaj.
RăspundețiȘtergereimportant e sa prinzi momentul, sa vezi oportunitatea...
sa fie un context potrivit.