M-am apucat să fac rezumatul apariţiilor informative despre subiectele ce ţin de LGBT în presa românească sau în blogosferă. Fac asta doar pentru a observa, sper, în fiecare an o schimbare în atitudine, în genul de informaţii exploatate, în detaliile spre care se îndreaptă atenţia jurnaliştilor şi a românilor în general. E interesant faptul că apar tot mai multe articole-dicţionar pe diverse saituri, care informează asupra aspectelor generale ce ţin de orientarea sexuală, apoi ştiri din ţară, despre evenimente din comunitate, despre oameni, bârfe, interviuri, scrise de nişte jurnalişti fie curajoşi fie cu intenţia de a avea mai mulţi cititori, cum sunt acuzaţi de unii care le trimit feedback. Ceea ce spun bloggeri hetero e iarăşi foarte interesant, pentru că avem ocazia să aflăm cum suntem percepuţi de către alţii, dar e un avantaj sau dezavantaj în funcţie de părerile lor, ei fiind şi formatori de opinie.
Sunt şi informaţiile despre evenimentele şi vedetele internaţionale preluate de pe agenţiile străine, despre coming-out-uri, despre cum monetizează vedetele asta, ce mai fac, cu cine s-au cuplat, despre legislaţie, gay pride-uri şi declaraţii pro gay, dar..........................şi despre violenţă, despre moarte, despre ură. Să luăm un caz: un gay african omorât într-o piaţă publică, pe un drum public în Uganda sau Africa de Sud.....lovit şi incendiat. Mie, un astfel de caz îmi aduce aminte doar de sutele de milioane de oameni care aşteaptă conştient sau inconştient să se răzbune pe un amărât din cauza nefericirii lor, a insuccesului, a depresiei, a traumelor lor. Pentru toată ura câtă există, se pare că trebuie să fie grupuri stigmatizate care să absoarbă din ea, să le dea ocazia nefericiţilor acestora să se cureţe. Omul care a încendiat corpul care agoniza, cel care l-a lovit, cred că în următoarea secundă s-au simţit atât de bine, de triufători, de liberi, chiar fericiţi, satisfăcuţi. Şi de aceea, când se vorbeşte despre un război mă tem de aceste acte aproape involuntare ale oamenilor care au ţinut mult prea mult ura în ei, şi ei caută inamicii nu pentru că sunt duşmanii ţării lui, ci pentru că are ocazia să scape de tensiunea care îi macină spiritul întunecat având o justificare...."îl omor pentru că e un inamic" e defapt "îl omor pentru că mă simt bine, mă simt liber". Acest transfer de ură atât de ilogic te pune în situaţia să nu mai ştii cum să reacţionezi......ai putea să rămâi indiferent, dacă eşti afectat, ce ai putea să faci, de ce nu poţi să faci nimic?....de acum pomenesc în rugăciunea mea aceste victime, toţi să fie iertaţi, pentru că lumea nu se va schimba prea curând. Aşadar, aceste rezumate periodice sunt o cronică a schimbărilor, a evoluţiei subculturii gay, a drepturilor lor, a percepţiei generale.
Mulţumesc zelist.ro, google.ro şi ştiriazi.ro pentru că mă ajută să găsesc toate astea!
DESPRE AUTOR
Visez mult.
Ajut mult.
Râd şi mai mult. Meditez.
Sunt prea binedispus.
Nu am răbdare cu oamenii care nu văd imaginea de ansamblu şi nu înţeleg nici dacă le explici.
Nu-mi plac brandurile dar aş vrea să-l creez pe cel mai cunoscut din Univers.
Sunt foarte recunoscător pentru că am fost de prea multe ori omul potrivit la locul potrivit.
Categoric am plâns de muuuuult mai multe ori din cauza bucuriei decât a tristeţii sau suferinţei, şi mi se întâmplă foarte des.
Nu accept părerea celor care spun că la 30 de ani, adică peste 11 anişori, nu voi fi la fel de fericit şi nu cred că viaţa o să mă schimbe, cum zic ei.
Îmi place istoria umanităţii, dar mi-aş dori să o studiez din anul 2500, dacă asta nu e posibil, sper ca un genetician să mă ajute să trăiesc cel puţin 108 ani.
Coming out-urile au fost cele mai frumoase momente ale vieţii mele: libertate pură, mândrie, "da, ai fost prietena/ul unui gay 2-3 ani and all it's OK for you, us!"
Am o infinitate de lucruri care-mi plac şi tare puţine lucruri care mă indignează (ura, ingnoranţa).
Sunt spontan, creativ, glumeţ şi indispensabil pentru câteva zeci de oameni.
Folosesc autoeducarea, autorelaxarea, autovindecarea, autosugestionarea.....şi multe altele, singur singurel, având rezultate foarte bune.
Îmi e greu să le fac pe prietenele mele să înţeleagă că îmi doresc la fel de mult tipul ăla sexy care trece pe lângă noi, cum îşi doreşte el să le aibă pe ele (şi sunt foarte frumoase!).......e greu, poate renunţ la maniere şi vorbesc free.
Cel mai bine mă distrează o carte şi mi-aş vinde sufletul să ştiu tot ce au gândit şi au imaginat minţile tuturor oamenilor care au trăit vreodată!
Să vedem, cel mai sigur adevăr al meu: hmmm.......religiile sunt ceva profund greşit, în schimb credinţa, nu!
