Statusul omului politic român

"Politica este ştiinţa despre cine primeşte ce şi când."

Politicianul român, înainte de toate, îşi ignoră principala lui menire: ajutorul care trebuie dat cetăţenilor care l-au ales, el uitând că are rolul de a reprezenta interesele unui grup foarte "colorat", şi îi priveşte cu dipreţ, văzându-i ca pe nişte votanţi şi nu ca cetăţeni care trebuie să treacă printr-un sistem birocratic infinit pentru a demonstra că există, că vor ceva şi au ceva: Dreptate! ( şi reuşesc doar unii). Evită să vadă tragedia României rurale, a sistemului sanitar, educaţional, stând confortabil în studiourile emisiunilor de ştiri fiind implicaţi profund în a demonstra fapte inexistente, adică ceea ce au făcut ei bun şi bine pentru România.
Nu mai pomenesc de necinstea pe care o fac politicienilor onorabili ai ultimelor două secole. Kogălniceanu, Maiorescu, Brătianu, Titulescu, au avut toţi un rol mesianic pentru acest popor, ţara devenind cea mai dezvoltată din această parte a continentului în perioada premergătoare Primului Răzoi Mondial şi mai apoi pentru scurtă vreme în perioada interbelică, aceşti oameni contribuind la sincronizarea culturii, a legislaţiei, a mentalităţii chiar, cu cele vest europene. Cu toate că procesul nu e perfect, existând acele "forme fără fond", despre care vorbea prima dată Titu Maiorescu, era necesar pentru a ne despărţi definitiv de barbarul Orient Apropiat. Dar astăzi am impresia că ne întoarcem în acest spaţiu prin metehnele promovate, prin agresivitatea lor şi numărul extrem de mare. Politicienii de azi concep o istorie a faptelor neîntâmplate, care e un fel de cult al personalităţii adaptat democraţiei. Reuşita lor este evidentă prin faptul că demisiile de onoare sunt sporadice, la fel şi intrările de noi personaje în grupurile executive ale partidelor. Aşadar, mult dorita reformă a clasei politice rămâne un fel de luminiţă la capătul unui tunel, iar politicienii actuali când o întrezăresc alocă fonduri pentru lungirea tunelului, că au de unde....

Zăhărelul electoral devine ingredient de bază pentru mămăliga oferită votanţilor, potolindu-le revolta până la următoarele alegeri, unii vor refuza să o înghită, dar for fi obligaţi să o mestece prin metode deja sistematizate.