Toate blogurile gay pe care le-am găsit în ultimii ani (116 - actualizat septembrie 2014)

luni, 7 decembrie 2009

Ab initio!

Izolarea şi cenzura morală pare să fie şi azi, aici la noi,(în România şi în alte ţări netolerante) metoda-standard de protecţie a oamenilor adevăraţi, a intelectualilor, a celor care văd puţin mai departe de propriile nevoi, suferinţe. Astăzi, conservatorismul primeşte o serie de valenţe negative deoarece împiedică mişcările mari, naturale şi adevărate să avanseze şi să se instaleze în mentalitatea umanităţii, fiind totodată un gardian cam somnoros pentru că printre gratiile acestei "închisori de idei noi" se strecoară o molimă ce blochează drumul către izvoarele spirituale, e un flagel cu mari puteri persuasive. Avem deci, un viitor deja calamitat, determinat de greşelile din trecut şi prezent, şi ceea ce aşteaptă de la noi, probabil, o entitate superioară a universului, este, ca în ciuda acestor divergenţe dintre conceptele temporale să reuşim să devansăm această nereuşită creaţie proprie. Observăm că putem excela atât prin greşelile cât şi virtuţiile noastre, dar în ultima vreme sunt interesat dacă procesul e static din punct de vedere istoric(temporal), adică balanţa a fost întotdeauna echilibrată, sau a înclinat spre o parte sau alta într-o anumită perioadă de timp? Mă preocupă subiectul deoarece aş vrea să-mi răspund unei alte întrebări: cum vor privi generaţiile viitoare această aparentă ascensiune a tot ceea ce îi priveşte pe oameni, ascensiune începută acum două secole?
Internetul e foarte surprinzător din punct de vedere social, comportamental, istoric, politic, el a devenit un nou spaţiu de dezbatere, de luptă între două tabere adverse luptă ce a dus întotdeauna la evoluţie. Răspândirea acestor mijloace aduce o uluitoare transformare în graficul noilor descoperiri, a creşterii exponenţiale a cunoştinţelor umanităţii, devenind un accelerator, un catalizator al acestor procese (acesta cred că e singurul argument care mulţumeşte pe toată lumea). În general, toate bune şi frumoase, până să aruncăm privirea peste o ştire oarecare, mai controversată ea decât altele, furnizată de ediţia online a ziarului X. Comentatorii acestor ştiri sunt dovada democraţiei prost înţelese şi a unui instinct extrem de violent şi primitiv, acela de a contesta cu înverşunare crezul altei persoane, de a-şi spulbera oponentul doar pentru doza de dopamină( "hormonul fericirii") declanşată în corp, şi la figurat, în conştiinţă, pentru o victorie subiectivă. Totuşi cred că greşesc când spun " o greşită înţelegere a democraţiei", mai degrabă lipsa educaţiei în spiritul ei. Nu am reuşit să sincronizăm procesul evolutiv cu cel educaţional poate şi din lipsă de voinţă politică şi putem exemplifica asta prin cazul României care niciodată nu va ajunge la acelaşi nivel de dezvoltare ca Germania, de exemplu, doar pentru că nu există voinţa politică de a investi în infrastructură, educaţie şi nici dorinţa de a creea solidaritate naţională exprimată prin multă muncă.....

Am zis multe şi nimic, ideea e că voi încerca în următoarele post-uri să tratez problemele fondului şi să găsesc problemele acestuia, ca în viitor să coalizez o forţă care să mă ajute să le rezolv. M-am săturat să citesc despre oameni, idei, evenimente, "celebri/e-pentru-o-secundă" dar şi să văd oameni făcând asta....sunt o sumedenie de teme de valorificat, idei geniale de pus în practică, clipe frumoase petrecute împreună!

P.S: Sunt tare dezamăgit că omul care putea să facă pentru români totul a mai primit cinci ani ca să facă nimic!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu