Am confundat un nor cirrus
Cu galaxia noastră
Cu stele mele şi ale tale
Concentrate într-un braţ
Departe de centru, al spiralei
Un deget aş vrea să am
Tatuat cu o inimă de culoare interesantă
Degetul care arată
Şi întotdeauna să trimit spre acel obiect
Al curiozităţii mele,
Iubire.
Dar ce cred eu despre ea
Poate ţie, nu ţi-ar veni să crezi
Că e aşa şi pe dincolo
Şi frumoasă şi imposibilă
E ca sunetul
Când e prea puternic
Ruinează nişte oase mici
Şi membrane subţiri, şi eşti surd
La fel şi ea, trece cumva...
Pe lângă ceea ce tu poţi să simţi
O lumină reflectată sau refractată
Într-o măsură prea mică
Nu ştiu, vrei să construim oglinda perfectă?
Îmi doresc câteodată să fiu tratat ca un filozof
Să mi se pună întrebări ciudate, îndrăzneţe
Să răspund într-un mod curios, şi să rămân aşa,
Misterios, pentru cei mai mulţi
Să vorbesc, căci aş spune mai multe decât scriind,
Să arăt, şi mai mult!
Să trăiesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu