Toate blogurile gay pe care le-am găsit în ultimii ani (116 - actualizat septembrie 2014)

marți, 19 octombrie 2010

Nu găsesc o explicaţie

     De ce? (un post de genul acesta trebuia să înceapă cu o astfel de întrebare......aşa se face)

     E la modă să te plângi s-au să-i discreditezi pe cei care o fac?  Curentul acesta de opinie mi se pare foarte plicticos deja.......hai să ţinem un discurs emoţionant, să fim patetici, să influenţăm, să impresionăm până la promisiuni tăcute, teoria ecologiei umanităţii, paşi importanţă, dezvoltare personală, revelaţii, cârnaţi lungi de cuvinte risipite.....toate efemere, mai ales promisiunea pentru sine de a fi mai bun, de a te schimba. Mi-am propus, şi toţi v-aţi propus, să fiţi exagerat de buni, de profesionişti, caşti, replici ale transcendentului, emuli, "imitatio christi", şi restul salatei de fructe ale anotimpului minciunii. Ne minţim, e frumos şi nobil atunci, dar în seara zilei a 4-a ne aducem aminte că ne-am încălcat decalogul compus de noi sau preluat de la semizeul cutare....hai să facem o concesie, doar azi...ei, şi mâine sunt mai multe, ziua 3 aduce atât de multe încât mai bine renunţi la introspecţie, gata, îţi e ruşine, eşti pus într-o lumină proastă, nu eşti în stare să respecţi ceva, şi clar, renunţi la acel ceva şi nu mai respecţi nimic, e mai comod, unii spun că aşa trebuie să funcţionăm. Măi, şi ăştia liberi de orice lege, scrisă sau nescrisă, funcţionează atât de defectuos, atât de iraţional încât te miri cum de nu-şi opresc singuri inima, muşchiul ce le spală gândurile de flori şi steluţe. Sporeşte Microbul, cadavrul licuriciului e resuscitat de ONG-uri.....


     Nu-l înţeleg pe cel care nu mă poate accepta aşa cum sunt, pe cel care nu găseşte în el resursele să construiască un adevăr unic, merge chiar şi improvizat, provizoriu........nu, le înghit zilnic fecalele care o iau razna şi nu mai ies pe unde trebuie ci pe gura lor (aia blestemată). Trebuie să ascult , să înţeleg, să iert, şi să transform în bine, miere de albine procesată din venin! Nici eu nu pot să accept o parte din mine.....eu sunt totul, mijlocul universului meu, sunt şi nemernicul şi drăguţul, hai să bag clişeul ăla: yin şi yang.....sunt!  şi trebuie să coexiste în mine toate, toată viaţa e în mine, toţi sunt în mine, realitatea e nerealitatea, ochii mei fizici văd o hologramă care se defazează când o ciupeşti cu întrebări mari. Întrebarea e caustică, arde pânzele, avansezi încet spre culise........nu înceta să te întrebi!!!

Un comentariu:

  1. tu poti sa ii accepti pe ceilalti? pe toti ceilalti? pe negri, pe evrei, pe italieni, pe prosti, pe manelisti (dau doar exemple, nu am ceva cu ei...decat cu prostii...). si pana la urma ce conteaza daca un nene oarecare nu te intelege? si nu te accepta? ce obligatie are el sa incerce sa te inteleaga si sa te cunoasca(si abia apoi sa te accepte)? cel mai important (parerea mea) e sa te accepti tu. si sa te intelegi. iar restul...who cares??

    RăspundețiȘtergere